sâmbătă, 31 decembrie 2016

Briana, colegii şi "Ajutorul"

La final de an primesc un cadou virtual: a ajuns la mine povestea Brianei "ecranizată"!

Briana Berbec are 12 ani şi este elevă în clasa a VI-a la Colegiul Naţional "Spiru Haret" Bucureşti, în clasa unde sunt profesor diriginte.
Povestea Brianei, numită "Ajutorul", a participat în septembrie la concursul Telekom și NextGen îți animează povestea pe Nickelodeon! şi, iată, avem filmuleţul! Asta înseamnă că fata noastră a câştigat concursul, prin două lucruri: povestea ei a respectat normele de redactare şi de conţinut impuse de organizatori şi a avut cel mai mare număr de voturi. 

Nu a fost un concurs "şcolar", dar noi ne mândrim cu premiul Brianei, pentru determinarea cu care scrie şi pentru că prin participarea ei am fost puşi în situaţia de a o susţine, prin voturi, toţi din clasa a VI-a, ceea ce înseamnă solidaritate (mai mult, ne-am extins - un pic! - şi la câteva clase de liceu) şi prietenie. 

În plus, eu am avut privilegiul de a fi primul ei cititor. 
... Pentru că - nu-i asa? - noi, profesorii, suntem de fapt primii cititori ai elevilor noştri. 

Felicitări, Briana! 






        An Nou bun tuturor, cu ajutorul de care aveţi nevoie! 


luni, 26 decembrie 2016

Urări cuprinse într-o inimă, pe o uşă


Lecţia cu scrisorile către Moş Crăciun a fost la două clase de liceu.
Doar că eu sunt profesor diriginte la singura clasă de a VI-a din şcoala noastră, aşa că trebuie să vă urăm şi noi, cei mai mititei.
Prin urmare,  clasa a VI-a, Colegiul Naţional "Spiru Haret" Bucureşti, vă urează din inimă Crăciun fericit!


















sâmbătă, 24 decembrie 2016

Scrisoare către Moş Crăciun. Crăciunul este despre ce simt ceilalţi

Un "test" altfel. Tema: "Scrisoare către Moş Crăciun".  Trebuie să fie o scrisoare, mă întreabă cineva. Poate să aibă orice formă. Punctez sinceritatea, originalitatea, respectarea subiectului.

Testul la care nimeni nu greşeşte.

Am citit despre întoarcerea în copilărie, despre viitor, despre dorinţe, despre prietenie, despre jucării primite sau dorite, despre minunate momente în familie, despre absenţa dureroasă a cuiva drag, despre cum să ne gândim la alţii mai mult decât la noi, despre frici, despre căutări, despre găsiri, despre reuşite, despre prietenie, poveşti fermecătoare cu elfi, scrisori în vârstă, scrisori copilăroase, cuvinte adânci şi cuvinte desenate.

Şi toate acestea le-au scris, cuminţi şi serioşi:
X C: Ştefan Georgescu, Alexandra Guşă, Bianca Giurgescu,Vlad Homutescu, Iosif Voicu, Laurenţiu Postole, Mihaela Camelia Ionică, Alina Matei, Alice Scrob, Alexandru Sivu, Cristina Tudor, Georgiana Ploscaru, Tudor Roşca, Matei Bălteanu, Andreea Ioniţă, Andrei Arghirov, Delia Chircă, Ana-Maria Gurău, Tudor Grecu, Theodor Smărăndoiu, Vlad Teodorescu, Filip Marinescu, Luca Matei, Vlad Zavate,
X E: Elena Răduţ, Şerban Ioan, Vlad Stoica, Andrei Grigorescu, Andreea Epuraş, Salia Matinca, Cristel Sarah, Diana Iordan, Alissa Poenaru, Luana Ilie, Sergiu Dorobanţu, Maria-Lena Popescu, Rareş Frânculescu, Daria Pârvu.

Iar eu am promis că aleg pentru seara de Ajun o singură scrisoare.



Scrisoare către Moş Crăciun


Nu cred că am "crezut" vreodată cu adevărat în Moş Crăciun. De când eram mică, am respins ideea, considerând-o absurdă. Noi nu aveam horn (nici acum nu avem); jucăriile pe care le primeam le vedeam şi la magazin şi erau plastic în cutii de carton - nu  mi se păreau făcute de elfi; iar simplul gând că Moşu' ajunge în toate casele într-o singură noapte era orice, dar nu logic. Toate bănuielile mi-au fost confirmate la şase ani când am găsit pe balcon păpuşile pe care urma să le primesc de Crăciun. Moşul era fals, la fel ca restul minciunilor pe care nu le-am crezut niciodată: Zâna Măseluţă, Moş Nicolae, iepuraşul de Paşte ...

Cu toate acestea, în fiecare an după ce am împlinit cinci ani, am scris câte o scrisoare către Moş Crăciun. Nimic special, ceva acolo să pară că încă cred în "magie": "Dragă Moşule, anul acesta am fost cuminte şi nu am supărat-o pe mama. Sper să îmi poţi aduce câteva cadouri. Cu drag, Sarah". Dacă adulţii puteau să mintă, şi eu puteam să zic că nu am supărat-o pe mama ...

Abia acum ajung la centrul "problemei" - ca să zic aşa: Karin. Sora mea, cu patru ani mai mică decât mine. Oricât de multe dovezi i-am dat că Moşul nu este real, ea tot crede. Cam cu o săptămână înainte de Crăciun, în fiecare an, încearcă să fie "cuminte" - să mai spele din păcate, ca să îl convingă pe Moşu' că merită cadou. Scrisoarea o concepe cu câteva zile înainte şi o ascunde undeva la ea în cameră, ca să nu ştie decât ea şi Moşul ce îşi doreşte. Când se aude zgomotul uşii de la întrare - semn că a plecat Karin la şcoală, avem startul vânătorii: eu, mama şi tata începem să cotrobăim nebuni printre cărţile ei, poate, poate găsim scrisoarea şi îi luăm ce îşi doreşte. 

Şi, deşi mie nu îmi place Crăciunul, şi nu simt "spiritul Crăciunului", şi nu mă bucur când vine, nici nu particip la împodobirea bradului, eu, în fiecare an, scriu o scrisoare Moşului. Pentru că sora mea mai mică decât mine cu patru ani încă crede, iar pentru ea Crăciunul e cea mai frumoasă perioadă a anului. 

Dacă m-ar întreba cineva, nu aş recunoaşte nici moartă că îmi aparţin asemenea sentimentalisme lacrimogene. Şi totuşi, şi anul acesta am scris pe o foaie frumos decorată: "Dragă Moşule"...
Pentru că, totuşi, Crăciunul nu este despre ce simţi tu, ci despre ce simt ceilalţi. 

                                                                                                                       Sarah Cristel




Sărbători fericite vă doresc, cu puterea de a dărui!





Mai vechi:
Scrisoare către Moş Crăciun.
Scrisoare către Moş Crăciun. Lecţie de sinceritate
Dragă Moş Crăciun 
Ultima scrisoare

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Scriitoarea de 16 ani Cristina Chiperi vs spiritul spirist

... sau despre un eveniment din 17 noiembrie desfăşurat la Colegiul Naţional "Spiru Haret" Bucureşti.

La propunerea Editurii Litera, am găzduit la Sala Noica, joi, 17 noiembrie, prezentarea cărţii  "My dilemma is you", a cărei autoare, Cristina Chiperi, este o liceană din oraşul Padova, născută în Moldova. Conform prezentării făcute de editoarea Ruxandra Apetrei, tânăra scriitoare Cristina Chiperi a reuşit să devină una din cele mai citite scriitoare ale tinerilor italieni. Istoriile sale, publicate iniţial online, au devenit foarte populare şi au ajuns imediat în librăriile din Italia. În prezent, cărţile Cristinei Chiperi sunt traduse în zeci de ţări. În România, cartea a apărut la Editura Litera şi a fost lansată la târgul de carte Gaudeamus (16 - 20 noiembrie 2016).

Am acceptat cu bucurie să organizez întâlnirea dintre tânăra scriitoare Cristina Chiperi şi elevii mei, pentru că am intuit că va fi "lecţie" interesantă: o liceană cu preocupări scriitoriceşti, care vine în ţara de origine să-şi prezinte cartea, într-un turneu de promovare impecabil organizat de  editoarea Ruxandra Apetrei, incluzând târgul Gaudeamus şi câteva licee bucureştene. Intenţia acestui proiect, dincolo de promovarea cărţii, a fost să îi inspire pe liceeni să aibă încredere în ei şi să îşi urmeze propriile visuri.

Spiriştii au întrebat, au ascultat, au replicat. Cartea a ajuns la noi în şcoală înaintea scriitoarei, prin Editura Litera, aşa că am avut timp să răsfoim şi/sau să citim din "My dilemma is you".
Despre această experienţă, mai jos, vorbesc spiriştii.




Nu sunt un fan al acestui gen - nu mă prinde acest gen de acţiune şi modul cum este proiectată soarta personajelor. Este o carte clişeică, nu aduce nimic nou, însă apreciez preocuparea fetei de a scrie. Aş prefera ca tinerii să privească altfel procesul de a scrie şi să se ferească de previzibil şi de banal, asta dacă vor să iasă din mulţimea scriitorilor de cantitate (Daria, 16 ani)

Întâlnirea cu Christina a fost, într-o primă fază, destul de interesantă, deoarece ne-a ţinut un discurs în italiană (deşi la un moment dat devenise plictisitor, pentru că ascultam ceva ce nu înţelegeam), dar după ce a început să ne răspundă la întrebări mi-am dat seama că vorbeşte exact ca un copil de 16 ani, nu ca o autoare adevărată a unei trilogii. Cartea a fost clişeică, ceea ce era de aşteptat de la o simplă compunere de pe Wattpod.             (Salia, 16 ani)

Mi se pare o carte scrisă după nişte tipare des întâlnite, cu un subiect nu foarte atrăgător, fiind mai mult o carte comercială. M-a impresionat mai mult faptul că o tipă de aceeaşi vârstă cu mine se bucură de un asemenea succes, decât romanul propriu-zis.  (Antonia, 16 ani)

Mi-a plăcut foarte mult această carte, deşi am citit doar primul volum al trilogiei. Povestea lui Cris m-a ţinut în suspans, am aşteptat cu nerăbdare să aflu cum se continuă viitorul fetei. Finalul primei părţi este surprinzător şi, cu siguranţă, voi citi şi celelate două părţi ale trilogiei, cu aceeaşi curiozitate.    (Bianca M., 16 ani)

Sincer, nu citesc cărţi de acest gen, cum este "My dilemma is you". Consider că este o poveste de dragoste clişeică, fără originalitate. Poate că autoarea va deveni mult mai bună la ceea ce face dacă va continua să scrie, în timp ...        (Catinca, 15 ani)

Pentru o primă carte, nu e rău - acţiunile se leagă, iar majoritatea personajelor sunt constante în tipologie. Cartea însă urmează un clişeu: fata întâlneşte băiatul rău, nu se înţeleg la început, se clădeşte tensiune şi bam! ea nu mai rezistă şi sunt împreună. Reacţiile personajelor mi s-au părut forţate şi deloc naturale. Să nu mai zic de triunghiul amoros obligatoriu (din nou, total clişeic).    (Sarah, 16 ani)

Cartea mi se pare destul de clişeică şi previzibilă, dar chiar şi aşa, te ţine legat de ea până la sfârşit. Nu aş cumpăra-o, deoarece nu mi se pare o carte ce "trebuie" avută, dar este ok pentru un week-end plictisitor. Evenimentul a fost plictistor, deoarece nu am reuşit să simt o legătură cu autoarea. În primul rând, nu ne privea în ochi, ceea ce este un lucru negativ, dar nu regret că am petrecut o oră în acest fel... (Lena - 16 ani)

Sincer, cartea e cam prea comercială pentru gustul meu, comună şi clişeică, dar nu este atât de rea. Scrierea e decentă spre bunicică şi e bună de pierdut timpul cu ea, deşi fanteziile prezentate sunt imposibile în viaţa reală, deci doar vise dulci pentru adolescenţi ...  (Irina, 16 ani)

Mi s-a părut o carte superficială, un fel de fantezie a unei adolescente aiurite despre băiatul visurilor ei. Nicio  noutate, nimic interesant, iar modul în care e scrisă îmi aduce aminte de o compunere pentru şcoală: cu descrieri inutile, acţiune plictisitoare şi fără gust, rezultând o carte plictisitoare şi enervantă ...   (Isabelle, 16 ani)

Îi urez autoarei mult succes; pentru o poveste scrisă pe o reţea de pe internet este destul de surprinzător şi interesant că a fost publicată.    (Bianca G., 16 ani)

Cartea "My dilemma is you" mi s-a părut intersantă, dar prea comună. Visul american este prea des întâlnit, iar povestea dintre Cris şi Cameron a fost uşor de anticipat. Chiar dacă firul acţiunii mi-a transmis emoţii, cartea nu a ieşit din prototip.     (Delia, 15 ani)

În opinia mea, cartea "My dilemma is you" merită să fie citită, deoarece are o temă realistă bazată pe  adaptarea la un alt mediu şi pe integrarea într-un alt colectiv. De asemenea, apreciez această carte, fiindcă mă regăsesc într-o oarecare măsură în subiectul abordat în carte.  (Georgiana, 16 ani)

Numele cărţii mi-a stârnit curiozitatea, însă citind primele pagini mi-am dat seama că are un subiect comun, întâlnit în majoritatea cărţilor comerciale pentru adolescenţi.   (Anne, 16 ani)

Am citit toată cartea şi mi-a plăcut foarte mult, impresionându-mă povestea adolescentei Cris. De-abia aştept să citesc şi celelate volume. Într-adevăr subiectul se aseamănă cu alte poveşti, dar are o frumuseţe aparte.         (Diana, 16 ani)

Sincer, această carte mi s-a părut o "adunătură" de clişee: fata se mută din oraşul natal, la noua şcoală devine foarte populară, se îndrăgosteşte de un băiat cu care nu este fericită, fostul iubit o înşelase, în final descoperă că îl iubeşte de fapt pe un nesuferit care e căpitanul echipei de fotbal, a cărui iubită este blonda şefă a majoretelor. Nu am simţit că am învăţat ceva, nu m-a marcat îm niciun fel. Caracterele personajelor se schimbă pe parcirsul cărţii - pot spune că se pierd, de parcă nu sunt definite. Nu zic că schimbarea e rea, dar, spre exemplu, Matt, din băiatul drăguţ şi moral de la început, ajunge să fie un violent neloial, Cam nu mai arată puterea de la începutul cărţii, devenind un băiat banal peste nopate. Personajele îşi pierd pe parcurs identitatea, caracterul, fără o cauză, o întâmplare care să provoace acest lucru. Dar pentru o carte scrisă de o fată de 14 ani pot spune că este tolerabilă.   (Andreea, 16 ani)














 





Foto: Filip Marinescu, 16 ani













joi, 8 septembrie 2016

La mulţi ani, Mărie!

Maria,
Marian, Marina,
Marin, Marilena, Mara, Marioara, Mariana,
Mari,  Mărioara, 
Măriuţa,
 Mariuţa, Mauţa, Miuţa, Marinuş, Marieta, Marineta,
Mariţa, Mary, Miţa, Marlen, 
Mărioară di la Gorj, 
şi Ana-Maria, Anne-Marie, Meri, Măria, 
Marinela, Marusia, Măriuca, 
aceeaşi Mărie cu altă pălărie, 
Maricica, Mia, Mioara, Mioriţa, Maruşca, Mariah, 
Mery, Marinache, Marlene 
şi iar Maria, 
Maria Sfânta, 
Măria Sa Maria, 
Şi-am zis verde sălcioară/, Marie şi Mărioară; 
Maria neichii, Marie,
Maria Mirabela, 
Ave Maria. 





miercuri, 29 iunie 2016

Perle de ... Evaluare Naţională. P-astea cine le vede ???!!!

Nu, nu e vorba despre perlele elevilor.

Intră în programul anual al presei câteva lucruri în perioada examenelor naţionale: calendarul examenelor naţionale, publicarea (de-acum) tradiţionalelor fotografii cu subiectul, despre reacţiile elevilor, ale părinţilor şi zeci de ştiri despre structura şi conţinutul subiectelor.
Sarea şi piperul sunt, însă, perlele de ... cultură! Se citesc la ştiri, la oră de vârf, se publică în presa online, se dau share-uri, like-uri şi se scriu comentarii sociologice şi stilistice.

Mai mult decât examenul în sine, perlele elevilor au devenit subiectul preferat.
Da' ce facem cu cele ale ziariştilor?  Propun o ... evaluare (naţională, eventual!):


1. Cred că e o perlă flagrantă ce vedem mai jos: proba scrisă la limba română de la Evaluarea Naţională nu are subiectul III (precum cea de la bacalaureat). Apoi, ce importanţă are că cititorii mureau de curiozitate să ştie "ce a picat" - dezinformarea e şi ea flagrantă (şi persistentă, dacă ne uităm că se reia "pastelul" mai jos): conform acestei ştiri, temele celor două compuneri au fost pastelul, respectiv o zi petrecută la munte, nicidecum genul liric şi o întâmplare petrecută într-o zonă turistică. 
... Ca să nu mai vorbim despre scrierea fără diacritice, despre forma acordată "trebuiau" - nerecomandată, despre informaţia eronată cu privire la primul subiect, cum că ar fi avut două cerinţe etc.

3. În fine, dacă Evaluarea Naţională e subiectul zilei, de ce naiba ne interesează ce au primit elevii la Capacitate???


Şi acum întreb: p-astea nu le vede nimeni???!!!









sâmbătă, 25 iunie 2016

Despre festivitatea de premiere la Colegiul Naţional "Spiru Haret"

A fost şi ziua de vineri, 24 iunie, cu festivitatea de premiere. Intonarea Imnului, apoi clasele de la a V-a la a XI-a cu premii, menţiuni şi diplome de excelenţă.

Anul acesta am fost profesor diriginte la clasa a V-a, cei mai mici dintre spirişti - o clasă cu 31 de elevi intraţi la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti cu examen de admitere la finalul anului trecut şcolar.

După un an cu multe rezultate bune şi foarte bune la olimpiade şi la concursuri şcolare, cu performanţe sportive şi artistice, mediile anuale au venit şi ele ca o răsplată meritată pentru copiii noştri: cea mai mare medie - 10, cea mai mică - 9,63.

Unii ar spune că e perimat, dar eu mi-am sporit bucuria şi emoţiile specifice zilei cu festivitatea de final de an şcolar prin faptul că joi seara am împletit coroniţele premianţilor mei (eu însămi, nu am comandat la vreo florărie). În plus, a fost şi partea cu scrierea diplomelor şi cu aranjarea cărţilor pentru premii şi menţiuni.

Am evitat genul de "gospodăreală" care se (mai) practică, anume adusul cărţilor de către fiecare copil, eventual în aceeaşi punguţă cu coroniţa. Am reuşit acest lucru prin cărţile primite în şcoală şi mai ales cu ajutorul unei sponsorizări prin care s-a acoperit costul cărţilor pentru premii şi menţiuni. Cu câteva minute înainte de festivitate a mai venit o surpriză din partea domnului director: câteva cărţi în plus pentru matematicienii clasei.

Sunt sigură că elevii noştri, părinţii şi bunicii care i-au însoţit au resimţit solemnitatea acestei zile, pentru că ne-am bucurat împreună ca la o mare sărbătoare, aşa cum trebuie să facem dintr-o festivitate de premiere cu copii mici sau mari.



           











Cărţile pregătite pentru premianţi, printr-o sponsorizare a unui părinte (care a dorit să rămână anonim): 



















duminică, 12 iunie 2016

Alte două apariţii la Editura Trend. Evaluarea Naţională la finalul clasei a VI-a

Recent am semnalat apariţia unei culegeri de teste pentru clasa a XII-a. Sfârşitul de an şcolar vine pentru mine cu încă două cărţi didactice apărute în condiţii excelente la Editura Trend.

Este vorba despre finalizarea a două proiecte pe care le-am coordonat la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti:
- Evaluarea Naţională la finalul clasei a VI-a, limba română - limba engleză (un proiect comun al catedrelor de limba şi literatura română şi de limba engleză, din Colegiul Naţional “Spiru Haret”, echipa de lucru având următoare componenţă: Camelia Săpoiu, Natalia Leu, Dana Sburlan, Diana Tivdă, Corina Buzoianu);
 Evaluarea Naţională la finalul clasei a VI-a, limba română - limba franceză (un proiect comun al catedrelor de limba şi literatura română şi de limba franceză, din Colegiul Naţional “Spiru Haret”, echipa de lucru având următoare componenţă: Camelia Săpoiu, Natalia Leu, Gina Mihăilescu, Angela Turculeţ).

Dincolo de coordonarea echipelor şi de munca de coautor alături de colegele mele de cancelarie, am şi bucuria că am lucrat la aceste cărţi gândul la elevii mei de clasa a V-a.  ... Deci numai bune pentru la anul!  

Mai jos, câte ceva conţinutul celor două cărţi.




Culegerile au fost gândite ca auxiliare didactice, în vederea pregătirii elevilor pentru EVALUAREA NAŢIONALĂ LA FINALUL CLASEI a VI-a, limbă română – limbă engleză, respectiv limba română - limba franceză. 
Cărţile cuprind câte 25 de TESTE, însoţite de sugestii de rezolvare. Alegerea textelor suport în limba română, respectiv în limba engleză/ franceză, respectă particularităţile psiho-pedagogice ale copilului de clasa a VI-a, fiind însoţite de un glosar, acolo unde s-a considerat că este necesar. Temele abordate sunt atractive şi variate, iar precizarea lor în cuprins poate constitui un criteriu- invitaţie la exersarea acestui tip de testare pentru elevi. Aşezarea în pagină a testelor asemenea unor fişe de lucru, cu spaţii generoase şi suficiente pentru completarea răspunsurilor, face posibilă utilizarea acestui auxiliar didactic sub forma unui caiet de lucru. Sugestiile de răspuns oferă, pentru itemii obiectivi şi pentru cei semiobiectivi, variante de răspuns clare, dar nu exclusive. În cazul itemilor subiectivi, s-au considerat potrivite recomandările, sugestiile şi întrebările problematizante, deschise, în locul unor modele gata făcute, pentru a lăsa elevilor libertatea de exprimare, conform capacităţii creative individuale. 
Mulțumim Editurii TREND pentru publicarea acestor MODELE DE SUBIECTE.
Cu speranța că această carte va fi de ajutor elevilor şi profesorilor, le urăm succes tuturor!










sâmbătă, 11 iunie 2016

O nouă carte didactică, la Editura Trend. 60 de teste pentru bacalaureat

O nouă carte didactică unde sunt coautor, de data aceasta alături de Ruxandra Petre şi de Natalia Leu.

Culegerea cuprinde 30 de teste pentru profilul real şi 30 pentru profilul umanist şi respectă programa actuală de bacalaureat și structura celor mai recente subiecte propuse și avizate de CNEE.
E adevărat că e sfârşit de an şcolar, dar e numai bună pentru cei de a XI-a! 

Mulțumim Editurii TREND pentru publicarea acestor MODELE DE SUBIECTE, în condiţii grafice excelente! 





duminică, 5 iunie 2016

De Ziua Învăţătorului

Ziua Învăţătorului - 5 iunie - este aleasă după ziua de naştere a lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului românesc modern.
Ca urare către toţi învăţătorii pe care i-am cunoscut vreodată, reiau o postare despre minunile pe care învăţătorul le face, cu mintea şi cu sufletul (postarea este preluată de aici: http://cameliasapoiu.blogspot.ro/2014/06/la-multi-ani-doamnelor-si-domnilor.html):


M-a învăţat să scriu şi să citesc în clasele I şi a II-a naşul meu de botez, domnul învăţător Vasile Nan. L-am evocat şi cu altă ocazie, amintindu-mi de primul mărţişor

Copilărind ... în cancelarie (prin natura meseriei părinţilor mei) şi avându-l pe naşul meu învăţător, intrarea mea în clasa I nu a fost cine ştie ce eveniment, cu mai ştiu eu ce emoţii, ci a fost doar o prelungire a copilăriei mele în care au apărut mici (dar semnificative) schimbări: prietenele şi colegele mamei au devenit dintr-o dată doamna învăţătoare sau doamna profesoară, iar în loc de gentuţa de grădiniţă a trebuit să car zilnic un ghiozdan maro (cel mai uşor pe care îl găsise la librărie tata). În plus, cancelaria a devenit, dintr-o solidaritate cu colegii mei,  locul tabu, în care şcolarii pur şi simplu nu intră. 

Toate acestea erau însă inconveniente uşor de trecut atâta timp cât învăţătorul meu urma să fie domnul Nan. Desigur că mi s-a părut că intru într-un fel de joc şi că, în complicitate cu naşul meu, fac un fel de favor colegilor spunându-i, la fel ca toată lumea, domnul învăţător

Şi cum să nu mi se pară şcoala un joc, când toate lecţiile, dar absolut toate lecţiile domnului învăţător erau vii şi pline - Păcală cobora din pom direct în faţa clasei, doiul era o lebădă, optul un mucenic de cocă, iar iedul cu trei capre al lui Octav Pancu-Iaşi lua înfăţişarea vreunui coleg care, Doamne  fereşte, se lăsa prins de vreun soi de lene. 

Nu-mi aduc aminte ca domnul meu învăţător să-şi fi făcut altfel meseria decât cu inima şi dând fiecărui copil câte o fărâmă din sufletul său mare.

A fost una dintre minunile copilăriei mele să-l am pe naşul meu învăţător. Şi cred că într-un fel sau altul aşa ar trebui să se întâmple în viaţa fiecărui copil: să existe acel învăţător care să-i facă dragă şcoala. 

La mulţi ani, Doamnelor şi Domnilor Învăţători!





vineri, 3 iunie 2016

Despre cărţi vechi şi elevi de a XI-a

Azi, la XI C, am adunat ediţiile diferite din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu.

Cea mai veche ediţie, un PBT din 1966 - prima din stânga în fotografie. Are, deci, 50 de ani. A adus-o Cristina, dar mai exista un exemplar identic, ceva mai tocit, în clasă, pe o bancă. Este, deci, o carte veche, apărută înainte să se nască unii dintre părinţii elevilor mei. Cărţi de la bunici, poate.
A doua, cea galbenă, este volumul adus de mine - o ediţie din 1979, Editura Minerva, copertată, cu litere aurii pe mătase gălbuie - e drept, un gălbui un pic îmbătrânit de timp. Are şi o supracopertă albă, lucioasă, care a protejat mătasea galbenă a coperţilor. E o carte din biblioteca părinţilor mei.
Cea mai recentă - din 2014 - ultima din şir, este, parcă a lui Cătălin. Cumpărată, poate, chiar de el.
Între prima şi ultima, şi alte ediţii mai vechi sau mai noi.

De afară, din parcul şcolii, s-au auzit azi prin ferestrele deschise semnele bucuriei, ale emoţiei elevilor cu un an mai mari - Ziua Absolvirii Liceului pentru ei.
Mai e un drum de un an pentru XI C în Colegiul Naţional "Spiru Haret".
Printre multe altele, frumoase, să fie un an de împrietenire cu cărţile, mai mult decât deja se arată.














miercuri, 1 iunie 2016

O zi cu inorogi, fluturi, papagali ...

.... o pisică pe bicicletă, una fără bicicletă, flori, un dinozaur timid, îngheţată cu fistic şi un curcubeu maaare peste toate!
E tare bine înapoi în copilărie.


La mulţi ani, copii frumoşi! 



 





                                                                                                                                                  





 

 





Foto: Bianca Memu, Diana Bucur, Iulia Tănase (IX D)